Astăzi am avut suficient timp să reflectez asupra multor lucruri, printre care și asupra faptului că anul trecut, aproximativ pe vremea asta, petreceam Paștele în Macedonia de Nord!
Stiu că nu am scris foarte multe despre obiceiurile de acolo la momentul respectiv, așa că m-am gândit că dau puțin rewind și să retrăiesc momentele alea prin acest articol.
Am ales Macedonia de Nord că destinație a călătoriei noastre de Paște destul de simplu. Voiam să fie un loc relativ aproape (cât să ajungem cu mașina în aproximativ 8-10 ore), să nu fie foarte scump și daca se poate, să fie un loc în care lumea, nu prea călătorește, în mod obișnuit. Așa am ajuns în Skopje.
Nu știam foarte multe lucruri despre țară în sine, dar overall, am rămas cu niste experiențe și amintiri foarte vii. Este o țară care te surprinde, din punct de vedere al oamenilor, al frumuseții țării, dar și al prețurilor (totul este mai ieftin decât în Romania).
Dar hai să revenim la ale noastre. Astăzi este Paștele și despre asta vreau să și vorbesc.
Trebuie să menționez că da, oamenii din Macedonia de Nord sunt, majoritatea, ortodocși, dar sunt și extrem de mulți musulmani. Cumva, cele doua parti conviețuiesc destul de bine împreună, așa cum nu am mai văzut și auzit prin alte părți.
Recunosc, că mie întotdeauna mi-a plăcut obiceiul să merg de Înviere la biserică. E așa…că o datină pe care o făceam an de an. Iar la întoarcere, obligatoriu, se punea masa acasă. Foarte rar se întâmpla să nu mâncăm ceva, iar daca nu, sigur ciocneam măcar un ou.
În Skopje n-am vrut să ratez obiceiul și știam că am unde să merg la slujba de Înviere. Așa că înainte de miezul nopții, ne-am dus la o biserică apropiată de locul eram cazați, să luam lumină. Nimic diferit neapărat ca desfășurare a slujbei. Cu excepția a două lucruri:
- La 12 noaptea, toată lumea ciocnea ouă. Absolut fiecare om avea câte un ou și îl ciocneau ( noi, din păcate nu luasem) și bineînțeles, îl mâncau. Stiu că și la noi mai sunt oameni care ciocnesc, însă acolo era clar un lucru care nu lipsea. E ca și cum ai fi venit să iei lumină, fară lumânare.
- Incă un lucru era faptul că macedonenii nu pleacă acasă cu lumină, așa cum e obiceiul în România. Își aprindeau la biserica și atât. Ah…și eu când mă gândesc de cate ori nu m-am chinuit să ajung cu lumina acasă, mai ales daca era vânt sau ploaie. Însă eu mi-am păstrat obiceiul meu: am dus lumina acasă! Eram singura pe stradă cu lumânarea aprinsă.
Așadar, am ajuns acasă și am ciocnit și noi ou, așa cum era evident. Cu toate astea, mă bucur să merg în alte locuri și să observ că până la urmă, putem crede în aceleași lucruri, dar anumite tradiții, să se desfășoare complet diferit. Și cred că tocmai lucrurile astea mă fascinează atunci când merg în locuri noi.
Paștele l-am petrecut plimbandu-ne prin oraș și chiar am avut o zi superba atunci! Multe muzee erau închise și eram conștienți că așa va fi, dar tot ne-am bucurat că am reușit să luam tot orașul la picior.
Skopje nu mi se pare un oras foarte activ și trebuie să menționez asta. Uneori chiar se întâmplă că seara, pe la 22-23 să nu vezi prea multe localuri deschise. Dar, are destule de oferit. Aici am scris mai multe despre ceea ce merită să vizitezi acolo. Așadar, nu mă plâng, dimpotrivă.
Pentru că am petrecut Paștele într-un loc drăguț, în care m-am simțit foarte bine și în care îmi va face plăcere să mă reîntorc.
Articolul ăsta se incheie cu urări de bine și un Paște fericit tuturor! Să sperăm că vom avea ocazia cât de curând să călătorim din nou!
Thanks for reading, M.
