Cand am scris despre traseul de munte Durau- Cabana Fantanele – Vf toaca, am mentionat cate ceva si despre cabana Dochia. Pentru noi asta a fost capat de traseu, cu planul sa innoptam acolo o noapte si sa coboram a doua zi in statiunea Durau.

Pe langa faptul ca traseul asta de munte este preferatul meu fara doar si poate, si cabana Dochia mi-a ramas la suflet.

Imaginati-va peisajul urmator: doi oameni veniti dupa traseu de munte, in ianuarie, inghetati si infometati, deshidratati si extrem de obositi ajung, dupa multe ganduri negre, in sfarsit, la o cabana. De la distanta nici nu puteai spune ce si cum e, pentru ca in mare parte, era acoperita de zapada si nu puteai sa iti dai seama nici macar daca e in regula (eu nu ma uitasem deloc pe net sa vad cum e).

Dar nici nu conta. In momentul ala nu-mi doream decat sa ajung undeva sa ma adapostesc si sa stau la caldura. Sa stau, pur si simplu. Si din momentul in care am intrat, totul mi s-a parut foarte cald si cozy.

Era o zi de luni si mai toata lumea care venise in timpul weekendului plecase. Asa ca peste tot era foarte multa liniste. Noi am stat intr-o camera de 15 persoane, dar nu mai era nimeni in afara de noi.

Era peste tot curat si cald, iar afara era apocalipsa. Sau cel putin, asa vedeam eu pe geam: batea vantul, era foarte multa zapada si cerul negru. Iar noi eram la caldura, cu cel mai bun ceai din lume. Pentru ca dupa ce ai impresia ca o sa mori pe munte, ti se intensifica, brusc, toate simturile.

Cred ca am baut vreo 3-4 ceaiuri doar in seara aia. Si cum ziceam, tot tabloul asta din care faceam parte, mi-a creat una dintre cele mai frumoase amintiri. Sau mai bine zis, una dintre cele mai confortabile stari pe care le-am avut vreodata.

Mi-ar fi placut sa stau acolo cateva zile, sa nu fac nimic, sa ma uit pe geam, sa citesc si sa beau ceai. Si ar fi fost perfect.

A fost oricum perfect timp de o noapte si recomand tuturor cabana. Iar daca nu am zis prea multe despre ea, spun acum. Are o capacitate de aprox 100 persoane, sauna si cam tot ce iti trebuie, practic. Da, are si toalete (la comun pentru camerle mari) si dusuri cu apa calda, dar asta doar pentru camerele mai mici, de 4 persoane.

Mancarea este foarte buna, sau din nou, asa pare cand esti acolo, iar privelistea este de 100 de stele. Nu exista ceva mai frumos. Eu sunt convinsa ca totul s-a aliniat frumos pentru noi si fiind asa liniste si cald, dupa tot ceea ce indurasem afara, toata atmosfera din interior parea cu totul si cu totul speciala. Rupt dintr-un basm, nu stiu cum sa zic altfel.

Exista si un spatiu de campare cu cortul, chiar langa cabana, si parea a fi un spatiu suficient pentru vreo 50 coturi. Asa ca din punctul meu de vedere, cabana Dochia chiar este una dintre cele mai bine dotate cabane de munte. Nu am fost eu la foarte multe, dar avand in vedere si locul in care se afla si cat este de retrasa, mi se pare totul extraordinar.

O sa vrem sa vedem cum e acolo si vara, insa iarna, desi e mai greu traseul, iti ofera un peisaj cu totul aparte.

Ps: aici am baut cel mai bun ceai de munte si aici am vazut cel mai frumos rasarit. Pentru ca rasaritul de munte, il bate pe ala de la mare.

Thanks for reading, M.

Comments

comments

Previous articleTraseu de munte: Durău- Cabana Fântânele- Cabana Dochia!
Next articleTraseu de munte: Dâmbu Morii- Vf Piatra Mică.