Cred că este clar pentru toată lumea că Vf.Moldoveanu este un simbol. Și, evident, toti vor să facă traseul ăsta de munte, să se mândreasca că au fost pe cel mai înalt vârf din România.
Noi încercăm, cumva, să respectăm “tradiția” propusă la începutul anului, să facem un traseu de munte în fiecare lună, dacă putem. Aparent, începe să ne iasă și mai important e faptul că ne face și bine. Pentru că muntele chiar te încarcă cu energie.
Ca toți oamenii, și eu îmi doream de ceva vreme să ajung pe Vf.Moldoveanu , la 2544 m. Așadar, s-a decis, să facem acest traseu în weekendul 7-8 iulie, că tot se anunța vreme bună.
Descriere traseu:
- tur 4h30 -5h
- retur 2h30
- tur -retur 8h-9h
- dificultate traseu: mediu
- padure: nu
- apa: da – e recomandat sa ai tousi, un filtru de apa
- loc de campat: da
Ne-am trezit la 5, am pornit la 6 cu mașina din București către Stâna lui Burnei. Un drum cam de 4h30- 5h, în funcție de opriri.
Am parcat la aproape 1km de Stâna lui Burnei pe magnificul drum forestier aglomerat. Asta, ca să vă dați puțin seama cât de aglomerat era. Dar vorba aia, urci pe munte, ce mai contează 1 km în plus pe drept?
Trebuie să recunosc, prima jumătate de oră, de la stână, mi s-a părut un calvar. Simțeam că nu pot urca. Si deși era o vreme ideală de vreo 20-21 grade, totul mi se părea pe dos. Bocancii nu erau bine strânși, rucsacul era prea greu, umerii mă dureau, soarele mă ardea, drumul era prea abrupt.
Totuși, după o pauză sub singurii brazi de pe traseu, mi-am luat inima în dinți și mi-am găsit un ritm. Cred că începusem să mă încălzesc. Asa ca in 2 ore eram sus în Valea Rea. Semn bun, că aici am lăsat cortul, așa că am scapăt de o mare parte din greutate.
Am făcut o pauză de 1h și am pornit către Vf.Moldoveanu , traseu pe care l-am făcut în vreo 2h 30. Deci, întregul traseu de la Stâna lui Brunei până pe vârf, ar fi de 4h30-5h. Prima parte – Stâna lui Brunei-Valea Rea este abrupt. După care urmează o porțiune cam de 1h ceva mai ușoară, ca o drumeție pe niște dealuri. Si ulterior, urmeaza inca o parte abrupta de vreo 1 si ceva pana pe varful Moldoveanu.
La stâlpul cu semn negru, numit si Saua Vistei, poți să te oprești, pentru că ai și un view superb, plus că ai nevoie să iți tragi inima. Iar, de aici, urmează partea abruptă, cum spuneam, catre varf. Există și o porțiune de câțiva m de lanțuri, dar absolut nimic de speriat. Dacă eu am făcut porțiunea aia, e de bine. Asta, pentru că eu îmi doresc să evit cu orice preț porțiunile cu lanțuri pe traseele de munte. Dar aici a fost ok.
Și uite așa urcând, înjurând și văitându-ma de orice, am si ajuns pe varf. Ca vorba aia: si atunci când nu mai poți, tot mai poți. Cum spuneam, am avut parte de vremea perfectă: temperaturi bune, nu bătea vântul sus și chiar ne-am putut bucura de peisaj, pentru că a fost senin.
Noi am coborât dinspre varf, către Valea Rea cam într-o oră și am înnoptat acolo, la cort. Unde, recunosc, au fost niște temperaturi mult mai scăzute. Dar, ca de obicei, am supraviețuit și cu asta.
Drumul de a doua zi din Valea Rea, către Stâna lui Brunei mi s-a părut oribil. Unul: eu tot timpul îmi pierd răbdarea și vreau să ajung odată la mașină. Doi: este destul de abrupt și alunecos, din cauza pietrelor. Având greutate în spate, nici nu ai foarte multă stabilitate și trebuie să mergi destul de încet. Deci, încă 1h30 la coborâre.
Dar, într-un final, nici nu-ți mai amintești de durerea de spate, de bătăturile la picioare sau de frigul din cort. Pentru că ramai cu bucuria că ai ajuns în vârf de munte și că ai avut parte de un weekend care să te încarce pentru o săptămână întreagă.
Puncte forte:
- traseul l-aș recomanda și începătorilor, mi s-a părut foarte ok, chiar dacă la început am crezut că mă dăramă
- nu este foarte lung (poate fi făcut si într-o singură zi dus-întors în 8-9h)
- ai o poiană imensă în care poți campa
- poți vedea capre negre (eu am văzut 3 și mă bucur să nu am apucat să le pozez-ținem minte, doar)
- m-am împrietenit cu un fluture (pe care îl cheamă Gigi)
- ajungi pe cel mai înalt vârf din țară în 4h30 – poti ajunge si pe ce de-al treilea foarte ușor, care este chiar langă (Vf Viștea)
Puncte slabe:
- sunt extrem de mulți oameni ( este primul traseu pe care urc și mă simt ca în mall). Cred că sâmbătă au urcat 300-400 oameni.
- nu ai pădure deloc (dacă prinzi o zi toridă de vară- efectiv nu ai unde să stai la umbră)- de asta e bine să ai șapcă, ochelari, cremă de soare
- deși ai acces la apă pe traseu, am înțeles că nu e tocmai bună de băut. Noi am avut un filtru de apă și ar fi recomandat pentru zona asta
- drumul forestier și locul în care poți lăsa mașina lasă de dorit, dar cu asta defilăm momentan
Totuși, dacă iți dorești să mergi pe Vf.Moldoveanu și poți face traseul într-o zi, ar fi mai bine să fie organizat duminica când e mai puțin aglomerat. Nu uita să te echipezi cu toate cele necesare: bocanci de munte, pelerină de ploaie, șapcă, apă. Și nu uita să respecți natura 🙂
