Am petrecut weekendul la lacul Capra !
Chiar e adevărată treaba că trebuie să scrii atunci când ești entuziasmat de ceva! Amintirile și gândurile sunt mult mai proaspete, plus că poți reda mult mai bine în cuvinte ce ți s-a întâmplat.
Așadar, începem săptămâna cu o poveste faină de la munte! Direct, din munții Făgăraș, la lacul Capra.
Spusă pe scurt, povestea sună cam așa: Transfăgărășan, o noapte la cort, 2 zile de traseu pe munte (nici grele, nici ușoare, dar superbe), văzut capra neagră, gătit în natură + dureri de picioare, vânt, oboseală, dar, entuziasm maxim.
În poze, povestea arată așa:
Dacă nu știai încă, eu nu am urcat prea des pe munte. De fapt, chiar pot număra pe degete experiențele. Dacă dai click aici, vezi și cum a fost prima dată când am mers la cabana Barcaciu din Făgăraș. Însă, îmi place foarte mult să stau în natură și să admir un peisaj, de care, în mod normal, nu mă pot bucura în Bucureșți, de exemplu.
Nu spun că este ușor, dar dacă reușeșți să treci peste “nu pot, e prea greu, am obosit, mă dor picioarele, mi-e frig”, poți încadra “hikingul” in categoria ” celor mai faine experiențe”.
Dar să nu ne abatem de la subiect, să povestim despre lacul Capra.
Cum a început totul?
Păi, mergi cu mașina aprox. 4 ore din Bucureșți până la lacul Bâlea. Parchezi, ți-ai pus ruccsacul în spate și urci timp de o oră către lac.
Să spun sincer, traseul ăsta, deși e scurt, e nasol. Drumul este stâncos, abrupt și destul de “challenging” ca să îi spun așa, pentru că urci încontinuu. Dar îl faci. Cu înjurăturile de rigoare, neapărat.
Dar, rămâi pozitiv, pentru că ora mai târziu, vezi minunăția asta de lac. Și nu-mi spune că nu te încântă, pentru că nu te cred.
Pui cortul, mănânci ceva, bagi picioarele în apă (rece că gheața!), îți faci curaj și iei iar muntele la picior.
Primul traseu serios: trei pași de Moarte și Fereastra Zmeilor! Traseu de vreo 4 ore ( cu pauză), dus-întors până la lacul Capra. Mai ușor, însă mai lung decât primul, dar, considerabil, mai frumos. Aici, ai și urcușuri și coborâșuri. Pe alocuri, și porțiuni plate.
Nu a plouat, deși se anunțase ceva. Așadar, ne-am bucurat de două ori: și de vreme și de peisaj.
Întorși la lacul Capra, am gătit afară la primus, pfuuu (mâncarea e mai bună pe munte, să știi!) și i-am dat cu “pace” (adică Jager). Noaptea…cam 6-7 grade afară, un pic mai bine în cort, dar e important să ai saci buni de dormit și haine groase. Cu siguranta, nu ai confortul termic de acasă, dar acolo, nici nu te trezeșți cu imaginea asta!
A două zi, după micul dejun, facem al doilea traseu: Vf. Vânătoarea lui Buteanu. Un traseu de vreo 1.5h dus-întors, poate 2h, în ritm mai încet. Aici am văzut pentru prima dată o capră neagră, o frumusețe.
Pe traseul ăsta, am avut parte de vânt și ceață din belșug. Nu se vedea mare lucru de sus, dar tot am urcat.
La prânz, eram înapoi la lacul Capra. Am strâns corturile și am pornit către lacul Bâlea, unde aveam mașina. La ora 18:00 eram în Bucureșți.
A fost un weekend plin, am văzut lucruri faine și am mers destul cât să facem febra musculară. Da, poate a fost cam frig noaptea și nu e mereu plăcut să mergi la “toaletă” după stâncă. Dar, cine iubește muntele, știe că astea sunt detalii. Detalii de care uiți, când ajungi acolo sus. Sau când bei apă dintr-un rău care curge efectiv, dintre munți, in the middle of nowhere.
Tu mergi pe munte? Ce experiențe ai avut și unde ți-a plăcut cel mai mult?
Thanks for reading, M.
